Cei care sufera de empatie sunt predestinati la o viata, plina de suferinta lor, si de cele mai multe ori a celorlalti. Sufera, pentru ca efectiv doare. Este un sentiment de apasare, care trebuie deviat in directia buna. Problema e ca tot acestia sunt cei care isi pun intrebarile de genul : "De ce nu am fost in stare sa mi dau seama si singur ?" Incarcati pana la refuz, sunt condamanati sa aleaga fie indiferenta totala, si anume negarea oricarei urme de existenta a acestei trasaturi speciale, pana la urma, fie o incercare de a canaliza aceasta aptitudine in ceva eficient si de ce nu, util. In caz contrar, e ca si cum ai spune pe romaneste : "Ai pus o de mamaliga". E greu insa sa stii sa faci alegerea corecta la timpul potrivit.
Va las pe voi sa trageti concluziile. Azi n am chef sa scriu mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu