Lasa ma sa fiu eu..

Cooking succes..

2010-09-23T17:35:00.006+03:00

Vreau sa impartasesc un pic din bucuria mea si anume faptul ca am reusit sa fac cele mai frumoase briose :D

Reteta principala am gasit-o aici.. e foarte simpla si am facut cam a 3-a sau a 4-a oara cateva modificari proprii :)

Deci cam asta a iesit :

Judgement Day Romania 6-7th November 2010

2010-09-22T23:24:00.006+03:00

Recomand :

Campionatul International de Arte Martiale

JUDGEMENT DAY ROMANIA

Promo Video pentru campionatul JD2010 :

Jurnalul tinerei hipermetroape

2010-07-12T23:42:00.007+03:00

Cand te uiti ca toata lumea in jurul tau e fericita incepi sa ti pui serioase semne de intrebare. Oare principiile tale care ghideaza sentimentul de fericire sunt gresite ? Sau pur si simplu situatia in care te afli te pune in postura de a te stradui mult mai mult decat ceilalti ? Poate ca nu. Poate viata e mult mai simpla si toate solutiile vin pe parcurs dar mie mi a placut sa ma complic iar atunci cand vine fericirea mi a placut s o simt cu adevarat, sa fie o multumire si o satisfactie pe toate palierele vietii. Sigur ca e mult mai greu sa le implinesti pe toate odata dar se compara sentimentul de final ? Poate ca nu. E inceput de saptamana si a venit cu o veste buna. Sfarsitul de saptamana insa a fost aproape dezastruos. Sau poate ca nu. Acum insa ma simt ca in "Jurnalul fericirii" : E un pahar. Sau nu e un pahar. Dar poate ca e un pahar. Ei bine, autorul insa avea o scuza foarte buna : era intemnitat intre patru pereti vestiti pentru a provoca nebunia. Dar oare cei patru pereti ai mei, in care am trait tot felul de momente, de la extaz la agonie nu au fost inruditi cu acei patru pereti ai lui Steinhardt? Si nu de putine ori.

De multe ori ma gandesc ca pana la urma toate trec, dar cat de repede trec ele si mai ales, ce vine dupa ?

In final totusi pot sa zambesc. Il am pe el.

A mai trecut inca un an..

2010-07-10T23:15:00.003+03:00

A trecut mult timp. Sau doar mi se pare ? Ultimul an a fost cat trei. Greu dar cu multe realizari. Multe aprecieri. Multe reusite. Multe caderi nervoase. Multa pasiune. Mult.

Am mai imbatranit un an. Dar si am adaugat un an povestii noastre.

Nu toata lumea va fi de acord cu deciziile mele, sunt sigura, dar in final, nu ei vor suferi consecintele, fie ele bune sau rele. Oricum mi ar parea mult mai rau daca as fi facut asa cum si au dorit ei sau cum au crezut ei ca e mai bine. Pana acum intuitia, pasiunea si ratiunea mea mi au indeplinit orice dorinta. Mai am una singura. Nu, nu sunt pe moarte. Doar ca tot ce am urmarit am realizat, sau daca nu s a realizat in totalitate sunt sigura si mi am demonstrat mie ca pot. Probabil e tot ce imi trebuie, nu am nevoie de concret. Mai am insa o singura dorinta. Cineva mi a spus aseara ca imi fac prea multe griji in legatura cu viata, in legatura cu foarte multe aspecte si ca n ar trebui, pentru ca am toate atuurile sa reusesc. M a intrebat si de ce. Frica de esec, a fost raspunsul meu. A stat si s a uitat la mine. S a mai uitat inca o data in palma si mi a zis ca sunt si extrem de ambitioasa. Nedumerirea ei a gasit raspunsul. Dar mi a mai spus in continuare ca orice se intampla in viata asta.. de la victorii, dar mai ales la esecuri, ele au rolul de a ne forma si ca nu trebuie sa mi fie frica de asta.

Sunt sigura ca are dreptate. Deznodamantul l am aflat. Unde caut intriga ?

Vama veche

2009-08-16T21:02:00.005+03:00

Bookmark

2009-07-06T12:25:00.001+03:00

Dolce vita sau cablu tv ..

2009-03-01T16:50:00.002+02:00

2009.

Pana acum a fost si foarte bine si foarte rau. Nu e de mirare. Nici nu ma straduiesc sa mi fac viata mai usoara. Probabil ca n as pretui lucrurile la fel de mult daca le primeam de a gata. Am avut totusi un motiv de bucurie pe care il veti simti toti cand o sa dau peste voi :D

An de tranzitie s ar spune. Tranzitie de la a nu mai sta in prosop o ora pana sa ma hotarasc sa ma imbrac, de la a nu mai da 7 lei pe un pachet de tigari, de la a nu mai bea 4 cafele pe zi, de la a nu mai pierde zilele si noptile cu ei, de la a nu mai fi dependent de muzica buna la o atitudine mai responsabila fata de viata?

Nu cred.

Le dictionnare de mon coeur vous definit..

2008-12-02T15:17:00.006+02:00

As vrea sa mi explic ce se intampla cu mine, dar efectiv nu reusesc. Incerc sa mi gasesc locul, sa mi gasesc calea spre propriul viitor. Dar nu pot. Asa cum am mai zis, sunt persoane care reusesc sa te dea peste cap in cateva ore, sa ti schimbe intreaga viata poate. Si sunt acele persoane care dupa ani intregi tot n au reusit sa ajunga la tine. De ce ? Nu exista comparatie de inteligenta aici, ca nu discut despre oamenii care sunt in incapacitatea mentala de a produce o schimbare. Ci oameni la fel de bine dotati.

Sa fie oare motivul pentru care exista in viata ta ? Destinul ? Pe dracu, nici nu cred in destin. Poate doar in masura in care acesta exista pentru a fi schimbat.

Cate lucruri merita oare incercate ? Cat efort e permis in viata sentimentala ?

De ce ai nevoie de acea mana pe care s o strangi intr o zi ploioasa ? De ce ai nevoie de acei ochi in care sa te uiti cand albul zapezii te orbeste ? De ce ai nevoie de acele brate sa te fereasca de astenie ? De ce ai nevoie de acele buze sa ti ia orice urma de sete ?

De ce fiecare anotimp se coloreaza cu el desi nimic nu s a intamplat ?

Si mai ales, de ce nu e aici ?

Noche de empatia

2008-11-26T21:14:00.006+02:00

Cei care sufera de empatie sunt predestinati la o viata, plina de suferinta lor, si de cele mai multe ori a celorlalti. Sufera, pentru ca efectiv doare. Este un sentiment de apasare, care trebuie deviat in directia buna. Problema e ca tot acestia sunt cei care isi pun intrebarile de genul : "De ce nu am fost in stare sa mi dau seama si singur ?" Incarcati pana la refuz, sunt condamanati sa aleaga fie indiferenta totala, si anume negarea oricarei urme de existenta a acestei trasaturi speciale, pana la urma, fie o incercare de a canaliza aceasta aptitudine in ceva eficient si de ce nu, util. In caz contrar, e ca si cum ai spune pe romaneste : "Ai pus o de mamaliga". E greu insa sa stii sa faci alegerea corecta la timpul potrivit.

Va las pe voi sa trageti concluziile. Azi n am chef sa scriu mult.

Eu si tu

2008-11-20T21:30:00.000+02:00

Deobicei spun multe prostii, uneori rad prea mult, iar alteori nu sunt in stare nici macar sa par fericita. Asta e, sunt convinsa ca multi ar chema ambulanta sa ma duca la ospiciu. Nici nu pretind sa ma inteleaga, si in niciun caz nu ma cred tipul geniului neinteles. Ma bucur totusi ca exista "ei". Nu spun ca daca ii sun la 3 dimineata respectiv 11 ( depinde de ziua saptamanii cand este considerata ora matinala ) nu ma injura, dar cafeaua va fi mereu buna, desi nu e intotdeauna Segafredo sau Lavazza iar timpul masurat in acele ore lungi va fi tratat relativist. Dar cand e in stare cineva sa te schimbe desi nu l cunosti, sa te faca sa gandesti desi ati schimbat trei cuvinte, sa ai o zi mai buna doar pentru ca te a remarcat, mai mult sau mai putin ? Este posibil sau e doar o stare de moment ? Si cel mai important, cat de mult conteaza reciprocitatea ?

Varsta inaintata n am si deci trebuie sa n am motive de stres si grija, cum spun unii. Spune mi mie cand omul e complet linistit si fericit de propria existenta ? Si un copil la varsta de 6 e stresat de colegii de la gradinita, si elevul din clasa I isi face griji ca ii verifica tema doamna invatatoare, si adolescentul de 14 isi face planuri cum sa devina mai popular. Grijile vor exista la orice varsta, iar ceilalti ii vor spune intotdeauna ca abia mai tarziu vin problemele adevarate. Dar de unde stii tu care sunt pentru mine probleme, si mai mult de atat, uiti care sunt perspectivele specifice varstei respective, mai exact cum vezi tu lumea, care oricum e in continua schimbare. Nu tot ce e nou e bun, e adevarat, dar ar fi cazul sa incetezi sa mai cataloghezi totul fara sa ti pui problema ca atare. Stiu ca eu apreciam cand primeam o bomboana, fiindca era rar, sau cand dupa miile de rugaminti primeam in sfarsit o minge si nu ma lasam pana efectiv nu mai ramanea nimic din ea, iar acum ascunselea se joaca pe messenger iar ratele si vanatorul poarta denumirea de counter strike. Da, in momente ca astea ma bucur ca am avut o copilarie in adevaratul sens al cuvantului si imi pare rau ca s a ajuns asa. E normal sa faci comparatia intre ce a fost si ce este acum, sa judeci daca este evolutie sau involutie. Dar e gresit sa mi spuna mie cineva ca la varsta mea trebuie sa ma bucur de viata. Normal ca ma bucur de viata, ca am ce manca si unde sa dorm, dar asta nu implica un zambet sau un ras constant, cand ajungi la o varsta la care ai nevoie de ceva sau cineva, si pur si simplu nu exista. Spune mi tu de ce ar trebui sa ma bucur ? Nu, nici suparata nu sunt, dar nici fericita. N am motiv sa plang, dar nici sa radiez de fericire.

Oricum ai sa ma vezi mereu glumind pe seama tuturor ( desi nu cu rautate ) si comportandu ma ca si cum totul e bine. Daca mi scapa sa fiu altfel, asta e, imi revin repede. Dar a trecut mult de cand ma puteam proclama fericita.

10%

2008-11-20T16:21:00.000+02:00

Ceea ce se observa mai sus este o lectie din cursul de Oracle ( baza de date ). Cei care sunt la curent cu testele teoretice auto, si ma refer in special la categoria B deoarece acolo au fost modificari recente, ar putea reactiona cam asa : "Uite oameni normali, care n au fost expusi la realitatea cruda de la noi din tara!" si mai mult de atat, asa se explica procentul de 10% de admisi.

A fost odata ca niciodata..

2008-11-19T18:09:00.000+02:00

De ce mi am facut blog ? Ei bine, motivul principal nu cred ca am sa l dezvalui aici niciodata pentru ca unii l ar putea cataloga drept idiot si pe buna dreptate. Insa pot spune ca intotdeauna mi a facut placere sa scriu. Am avut si vise ca intr o zi am sa gasesc pe un mic bulevard, intr un mic magazin, pe un mic raft.. o carte. Iar pe autoare o gasiti cu laptopul la cafea in Pardon. Totusi, ironia primeaza si continui cu scepticismul caracteristic, sa cred ca va fi vreodata ceva mai mult decat un vis. In orice caz, vreau sa vad daca e posibil sa starnesc vreo reactie pozitiva.