Cand te uiti ca toata lumea in jurul tau e fericita incepi sa ti pui serioase semne de intrebare. Oare principiile tale care ghideaza sentimentul de fericire sunt gresite ? Sau pur si simplu situatia in care te afli te pune in postura de a te stradui mult mai mult decat ceilalti ? Poate ca nu. Poate viata e mult mai simpla si toate solutiile vin pe parcurs dar mie mi a placut sa ma complic iar atunci cand vine fericirea mi a placut s o simt cu adevarat, sa fie o multumire si o satisfactie pe toate palierele vietii. Sigur ca e mult mai greu sa le implinesti pe toate odata dar se compara sentimentul de final ? Poate ca nu. E inceput de saptamana si a venit cu o veste buna. Sfarsitul de saptamana insa a fost aproape dezastruos. Sau poate ca nu. Acum insa ma simt ca in "Jurnalul fericirii" : E un pahar. Sau nu e un pahar. Dar poate ca e un pahar. Ei bine, autorul insa avea o scuza foarte buna : era intemnitat intre patru pereti vestiti pentru a provoca nebunia. Dar oare cei patru pereti ai mei, in care am trait tot felul de momente, de la extaz la agonie nu au fost inruditi cu acei patru pereti ai lui Steinhardt? Si nu de putine ori.
De multe ori ma gandesc ca pana la urma toate trec, dar cat de repede trec ele si mai ales, ce vine dupa ?
In final totusi pot sa zambesc. Il am pe el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu